Papa Francisc către scutiștii adulți: familie, creație, orașe

Primind vineri în audienţă şapte mii de membri ai organizaţiei scoutiste italiene pentru adulţi, Papa Francisc i-a îndemnat să construiască drumuri în familie, în creaţie şi în oraşe. Întâlnirea a avut loc în Aula Paul al VI-lea din Vatican, pentru celebrarea a 70 de ani de la fondarea acestei ramuri a organizaţiei internaţionale.

Legat de prima cale de construit, în familie, Papa Francisc a remarcat că în această comunitate de viaţă şi de iubire învaţă fiecare persoană cum să relaţioneze cu ceilalţi şi cu lumea şi, „mulţumită temeliilor dobândite în familie, este capabilă să se proiecteze în societate şi să frecventeze alte medii formative, precum şcoala, parohia sau asociaţiile, într-un mod pozitiv. Astfel, în această integrare a bazelor asimilate în familie şi a experienţelor ‘externe’, învăţăm să ne găsim drumul în lume. […] Pentru o mişcare ca a voastră, bazată pe educarea continuă şi pe alegerea educaţiei, este important să reafirmăm că educaţia în familie constituie o decizie prioritară. […] Dialogul dintre soţi, alături de ascultarea reciprocă, sunt elemente esenţiale pentru ca o familie să fie liniştită şi rodnică.”

Trecând la al doilea punct, trasarea unui drum în creaţie, Sfântul Părinte a reiterat că în vremurile noastre „nu putem să ignorăm problematica ecologică, vitală pentru supravieţuirea omenirii, nici nu o putem reduce la o temă politică: într-adevăr, are o dimensiune morală ce ne afectează pe noi toţi, şi astfel nimeni nu poate să aleagă să o ignore. Ca discipoli ai lui Cristos, avem un motiv în plus să ne unim cu oamenii de bună voinţă pentru protejarea şi apărarea naturii şi mediului. Într-adevăr, creaţia este un dar încredinţat nouă din mâinile Creatorului. […] Această doctrină a credinţei noastre ne dă un impuls puternic spre o relaţie responsabilă şi respectuoasă cu creaţia: în natură, în plante şi animale, recunoaştem urma Creatorului, iar în semenii noştri vedem asemănarea Sa. A trăi aproape de natură […] nu presupune doar respectarea ei ci şi angajamentul de a contribui în mod concret la eliminarea risipei într-o societate ce tinde tot mai mult să arunce bunuri încă utilizabile şi care pot fi donate celor nevoiaşi.”

La final a vorbit şi de calea în oraşe: este important să ducem bucuria Evangheliei pe străzi şi în cartiere şi să ne aducem propria contribuţie la binele comun, într-un dialog just şi deschis pe diferitele teme sociale şi culturale. „Într-o societate complexă şi multiculturală, suntem capabili să oferim mărturie, cu simplitate şi umilinţă, despre iubirea lui Isus pentru fiecare persoană, şi prin experimentarea de noi căi de evanghelizare, fidele lui Cristos şi fidele umanităţii. Oamenii trăiesc adesea în situaţii obositoare în oraşe, uneori riscând să devină dezorientaţi şi pierzându-şi capacitatea de a vedea orizontul, de a simţi prezenţa lui Dumnezeu. Adevărata busolă de oferit acestor fraţi şi surori este o inimă apropiată, o inimă ‘orientat’ spre Dumnezeu.”

Sursa: http://www.catholica.ro/2014/11/10/papa-catre-scoutistii-adulti-familie-creatie-orase/ (10.11.2014)

Iesirea din barlog – Patrula Ursul la Calatea-Bihor

        Imagine

   Mugurii primăverii, gândul că muntele ne aşteaptă şi invitaţia făcută de d-l Alexandru Sabău a reuşit să scoată din bârlog vestita patrulă „Ursul”. Aşadar, după o scurtă întâlnire informativă din data de 26 martie 2014 în care au fost transmise detaliile privind ieşirea de patrulă (loc, data, materiale necesare, activităţi de pregătit, costul ieşirii), ne-am  mobilizat şi sâmbăta, 29 martie 2014, am pornit la drum într-o explorare spre satul Călăţea (jud. Bihor). Patrula, destul de tânără şi formată în proporţie de 80 % din foşti lupişori s-a descurcat bine. Ea a fost însoţită de drumeţii în serviciu, Antoniu Suciu şi Cristian Matus, seminarişti în cadrul Seminarului Teologic Greco-Catolic şi de şeful de grup, Silviu Sana.

         Imagine   

Activităţile au alternat între momente antrenante – drumeţia spre izvor în pasul cercetaşului, observarea şi căutarea de repere pe parcursul traseului, jocurile, concursul de aprins focul, atelierul de noduri, prânzul delicios, cântecele – şi momente de calm şi reflecţie – respiraţia aerului curat de munte, apa cristalină, atelierul de spiritualitate, atelierul despre legea „Cercetaşul este stăpân pe sine: cântă şi surânde la greu”.

Spiritul de patrulă începe să prindă rădăcini exemplificat în cuvinte simple într-o scurtă expunere făcută de Tudor Popescu şi într-o poezie, compusă de Darius Cruceru.

 Imagine

„Patrula:Ursul

    În 29 martie am mers cu cercetaşii în satul Călaţea. Acolo stăteau bunici unui cercetaş. O parte din drum am făcut-o cu trenul apoi cu maşina, apoi pe jos. Am mers urmându-l pe David, care stia drumul. El ne-a condus la un izvor. După ce am băut apă şi ne-am odihnit, am început atelierul spiritual. Cand a venit David a lăsat pe jos steagul. Dupa ce s-a terminat atelierul spiritual fiecare dintre noi a trebuit să facem 72 de genoflexiuni ca să ne recuperăm steagul, dupa care am mâncat. Dupa ce am mâncat am pornit la drum către un platou unde am făcut un concurs de făcut focul şi dupa acest concurs am făcut atelierul de noduri. După care ne-am întors la casa bunicilor lui David, unde am fost primiţi la masă, aceasta fiind o excepţie. Dupa ce am mâncat am făcut atelierul de cântece şi cel cercetaşesc unde am discutat despre Baden-Powell. Dupa care ne-am luat rămas bun şi am pornit catre gară. În tren ne-am distrat şi am cântat. A fost o ieşire SUPER!” (Tudor Popescu)

 Imagine

Urşii Carpatini

 

Suntem ,,urşii carpatini”

Prin pădure hoinărim

Cautăm şi cercetăm

Lucruri noi ca să aflăm!

 

Căutăm şi cercetăm

Şi pe Sisco-l enervăm

Că nu facem cum e corect

Şi ne pune la respect.

 

Steagul dacă îl pierdem

Noi pedeapsa o sa-avem

Dar de aceea îl iubim

Şi-mpreună vrem sa fim.

 (Darius Cruceru)

Imagine

Parcul cu GAZELE

            Sâmbătă (1 martie ♥) , la ora 9:30, ne-am întâlnit la Facultatea de Teologie Greco-Catolică. Am primit de unde am mers în parc. Când am ajuns lângă criş ne-am luat rolele şi am pornit spre parc, unde am început să ne dăm când cu rolele, când cu bicicleta. Imagine

            După un timp, am văzut un câine (de rasă) care purta zgardă dar nu părea sa fie al cuiva. Ne-am împrietenit cu el destul de repede şi i-am şi găsit nume: l-am botezat „Foxy” pentru că semăna cu o vulpiţă, dar mai mare. La un moment dat, după atâta efort…ni s-a făcut foame aşa ca eu, Ramona şi Andreea am mers să căutăm un MiniMarket ca să cumpărăm ceva de ronţăit şi o apă. Între timp Sorina, Alexandra şi Enya au rămas lângă bagaje, cu FOXY, care părea foarte bucuros că şi-a găsit nişte prieteni atât de veseli ca noi. După ce ne-am întors cu mult-doritele gustări, pe care le aştepta toată lumea cu nerăbdare 🙂 am început să mâncăm servindu-l şi pe FOXY , care, spre mai marea mirare a noastră a tuturor, a refuzat sa mănânce (probabil nu i-o fi plăcut sau nu ii era foame).

Imagine

                 La un moment dat a trecut pe lângă noi o doamnă care ne-a întrebat dacă era al nostru câinele, spunându-ne că de câteva  zile l-a văzut pe acolo, şi că, ocazional,  îi mai aduce oase. Noi am lămurit-o, spunându-i că nu este al nostru câinele dar jucându-ne cu el, s-a alăturat nouă să ne păzească bagajele. Atunci, dânsa ne-a rugat sa-i mai lărgim zgarda, pentru că era cam strâmtă pentru el. Am mai dat o tura cu bicicleta şi cu rolele, timp în care FOXY  a stat cuminte pe bancă.

Yuupiii!!!!

IMAG1626               Am văzut maşina de vată pe băţ şi popcorn. Dup ce am observat că a reuşit să facă popcorn ne-am dus să aşteptăm la coadă. După ce în sfârşit ne-a venit rândul, ne-am primit şi noi porţia de dulce 🙂 : am început sa mâncăm din vata pe băţ. Când ne-am întors, l-am văzut pe FOXY stând lângă alţi oameni, dar când ne-a văzut, a fugit spre noi bucuros.

IMAG1616

 

După ce am mâncat vata pe băţ ne-a rămas băţul de la ea, pe care l-am folosit să ne jucăm cu drăgălaşul de FOXY  care, când am aruncat băţul peste bancă,  a făcut un mare salt să-l aducă înapoi.

Spre ieşirea din parc, FOXY ne-a urmărit cu privirea până când ne-am luat rămas bun de la el.

Sper să ne mai întâlnim cu FOXY  şi data viitoare când ieşim în parc.

 

                                                                                                                                                         Maria Popescu

GAZELELE ☻ – ieşire de patrulă

                               În data de 3 octombrie cercetaşele au ieşit în parc…IMAG1254

La început, Ramona ne-a spus să adunăm frunze şi beţe de pe drum. După ce am adunat câteva, ne-am dus în Parcul Brătianu şi ne-am aşezat pe o bancă.

Ramona ne-a explicat cum sa facem un trandafir dintr-o frunză şi un băţ. Părea destul de uşor, dar nu ne-a ieşit din prima şi beţele nu erau chiar simplu de găsit. Dar noi nu ne-am descurajat, că doar suntem cercetaşe, iar cercetaşa râde şi cântă la greu. ☻

IMAG1244

După ce am făcut un buchet de trandafiri am auzit dintr-odată strigându-se: ,,Bătaie cu frunzeeee!!!!”.

Atunci toate am început sa ne batem cu frunze, căci banca pe care stăteam era în apropierea unui copac care a fost destul de darnic…judecând după „covorul” multicolor aflat sub el.

IMAG1258

 

Ne-am tot jucat, făcând să plouă

 cu nuanţe de maro, galben şi roşu până ce ne-a venit ideea să ne îngropăm

 una pe cealaltă în frunze.

       După încă o bătaie zdravănă ne-am dus să mai facem un buchet de trandafiri, în timp ce câteva fete s-au dus şi au făcut îngeri din frunze.

IMAG1242

 După ce ne-am curăţat frunzele din păr şi am terminat buchetele, ne-am despărţit bucuroase că am reuşit să mai petrecem o zi împreună.

 

 

Maria Popescu

Povestea fluturelui sau de ce e important să nu fugi de dificultăţi

Regelebarbos

De când mă ştiu mi-a plăcut să mă îndeletnicesc cu lenevitul, afară de cazul în care era vorba de joacă, unde eram nelipsit. Aşa am făcut la şcoală, aşa am făcut şi mai târziu, la facultate, şi mai apoi la lucru. Amânam mereu ceea ce trebuia să fac şi mă ocupam foarte bine de ceea ce nu trebuia să fac. Aveam şi câteva proverbe:

Nu lăsa pe azi ce poţi face mâine! sau Cheia marilor succese, pauzele lungi şi dese! sau Cine-i harnic şi munceşte, ori e prost, ori nu gândeşte!…

Eram nefericit, nesatisfăcut de rezultatele mele, gras, nemulţumit de nimeni şi de nimic. Multă vreme am încercat să mă eschivez şi să fug de greutăţi, însă nimic nu se schimba. Până într-o bună zi când m-am săturat de varianta mea naşpa şi mi-am propus să devin un câştigător. Cum? Ştiam doar să consum, să fiu un nemulţumit, abandonând din…

Vezi articol original 1.244 de cuvinte mai mult

Fericirea nu depinde de bogăţii

BadenPowell

Cred că Domnul ne-a pus în această lume minunată pentru a fi fericiţi şi a ne bucura de viaţă. Fericirea nu depinde de bogăţii, nici de succesul în carieră, nici de satisfacerea poftelor noastre.

Un pas spre fericire îl veţi face dobândindu-vă sănătate şi robusteţe încă din copilărie, tocmai pentru a putea fi utili şi să vă bucuraţi pe deplin de viaţă, odată ce aţi ajuns la vârsta maturităţii.

Cunoaşterea naturii vă va descoperi cu câte lucruri frumoase şi minunate a umplut Dumnezeu lumea pentru fericirea voastră. Bucuraţi-vă de ceea ce aveţi deja şi căutaţi să profitaţi de ele cât de mult posibil. Priviţi latura frumoasă a lucrurilor şi nu latura urâtă.

Adevărata metodă pentru a fi fericiţi este aceea prin care îi fericim pe ceilalţi. Căutaţi să lăsaţi această lume puţin mai bună decât aţi găsit-o şi, atunci când va suna ceasul morţii voastre, veţi putea muri fericiţi, fiind conştienţi că nu v-aţi irosit timpul ci aţi făcut cât de mult bine aţi putut. Fiţi „întotdeauna gata” astfel, trăind fericiţi şi murind fericiţi. Păstraţi-vă „Promisiunea” de Cercetaşi chiar şi după ce nu veţi mai fi adolescenţi: Dumnezeu să vă ajute să reuşiţi.

Al vostru prieten,
Baden Powell of Gilwell